La Facultatea de Teologie „Ilarion V. Felea” din Arad, luni, 5 octombrie 2020, a fost marcat începutul anului universitar 2020-2021 printr-un dublu eveniment: săvârșirea slujbei de Tedeum și dezvelirea și sfințirea bustului primului rector al Academiei Teologice din Arad, Pr. Dr. Teodor Botiș.
La eveniment au participat Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Prof. Univ. Dr. Ramona Lile, Rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, corpul profesoral și studenții Facultății de Teologie din Arad.
Manifestarea a debutat în Capela facultății prin oficierea slujbei de Tedeum de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, Decanul Facultății de Teologie din Arad și cu Arhim. Lect. Univ. Dr. Casian Rușeț, Consilier cultural al Episcopiei Caransebeșului și delegat al Presfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. A urmat, apoi, dezvelirea și sfințirea bustului preotului și profesorului Dr. Teodor Botiș, în holul facultății, în fața Sălii festive, unde a și fost amplasat. Slujba de sfințire a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu Arhim. Lect. Univ. Dr. Casian Rușeț și cu Protos Lect. Univ. Dr. Iustin Popovici, Consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului. În cuvântul din finalul manifestării, Preasfinția Sa a subliniat importanța reabilitării memoriei istorice a personalității preotului și profesorului Teodor Botiș, dar și deschiderea unui nou an universitar, în condițiile actuale. De asemenea, Preasfinția Sa a transmis binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, subliniind importanța comuniunii între cele două eparhii istorice, la nivelul școlilor teologice. Preacucernicul Părinte Decan, Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, a reiterat activitatea teologică și publicistică a primului rector al Academiei Teologice din Arad, considerând momentul de față o popedeutică a momentului împlinirii a 200 de ani de la înființarea Institutului Teologic din Arad (1822-2022).
Bustul a fost restaurat și repus în circuitul artistic cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului și a Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, la inițiativa Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, Decanul Facultății de Teologie din Arad și cu directa implicare a Protos. Lect. Univ. Dr. Iustin Popovici, Consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului. Lucrarea de restaurare a fost întreprinsă de sculptorul arădean Dumitru Paina, bustul fiind opera cunoscutei sculptorițe Ina Popescu din Timișoara. Numele acesteia este cunoscut în spațiul artiștilor plastici prin proveniența ei din vestita familie de sculptori „Popescu” din Timișoara, precum și prin sculpturile de mare valoare artistică. Amintim două lucrări reprezentative expuse în spațiul public: bustul lui Cornel Miklosi din Aleea Personalităților din Timișoara și bustul lui Traian Vuia de la Institutul Politehnic din Timișoara.
Pr. Dr. Teodor Botiș (1873-1940); (profesor: 1900-1938; director/rector: 1918/1927-1938)
Istoria învățământului teologic din Arad așează la loc de mare cinste personalitatea preotului și profesorului dr. Teodor Botiș. Activitatea și opera sa l-au impus nu doar în spațiul teologiei arădene, ci și în spațiul teologiei românești, cu precădere în cel al istoriei bisericești, dar și în plan politic și social, figura sa rămânând profund întipărită în conștiința arădenilor. Impresionanta sa activitate academică, pastorală, politică și culturală este revendicată, în primul rând, de Biserică și de instituția pe care a slujit-o cu abnegație, dar, în aceeași măsură, și de spațiul public.
A fost cel mai longeviv dascăl, alături de Arhim. Dr. Iustin Suciu, din istoria învățământului teologic arădean, pe care l-a slujit 38 de ani. A fost primul rector al Academiei Teologice din Arad (1927-1938). A participat ca delegat oficial la Adunarea Națională de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918. A scris prima istorie a Institutului Teologic-Pedagogic din Arad. A susținut activitatea politică și națională prin nenumărate articole în presa vremii pledând pentru drepturile românilor. A fost premiat în două rânduri de către Academia Română pentru cele două monografii de excepție privind istoria Institutului Teologic-Pedagogic din Arad și istoria familie Mocioni.
„S-a născut la data de 17 noiembrie 1873, în localitatea Valea Neagră, județul Bihor.
Pregătirea intelectuală: urmează cursurile școlii primare din satul natal, apoi cele secundare ale Liceului romano-catolic din Oradea, fiind totodată bursier al Internatului ortodox-român susținut de fundația „Nicolae Jiga”. Datorită presiunilor venite din partea autorităților, determinate de procesul Memorandumului, se transferă la Liceul de stat din Sibiu, unde în luna iulie a anului 1894 obține diploma de bacalaureat. Între anii 1894-1897 urmează cursurile clericale ale Institutului Teologic din Arad. În această perioadă a studiilor, la recomandarea episcopului Ioan Mețianu, activează ca și pedagog al copiilor familiei Mocioni, timp de trei ani. Între anii 1897-1900 urmează cursurile de doctorat ale Facultății de Teologie din Cernăuți. La data de 14 iulie 1900 obține titlul academic de doctor în Teologie.
Activitatea clericală: în data de 9/22 septembrie 1901, este hirotonit diacon, iar în data de 30 septembrie/13 octombrie este hirotonit preot, de către episcopul Ignatie Papp. Același episcop, la data de 6 ianuarie 1920 îl distinge cu rangul de protopop onorific.
Activitatea la catedră: în toamna anului 1900 este numit profesor suplinitor la Institutul Teologic-Pedagogic din Arad și prefect de studii. În anul 1901 este numit profesor provizoriu la ambele secții ale Institutului. Până la data numirii sale ca profesor definitiv, va preda următoarele materii: Limba română, Matematică, Geografie, Limba germană, Istoria universală și Istoria patriei. În anul 1908 este numit profesor definitiv, ocupând catedra de Dogmatică și Apologetică a Institutului Teologic. Pe lângă Dogmatică și Apologetică va mai preda următoarele materii: Morală, Drept bisericesc, Istorie bisericească și Constituție. Acordă o importanță deosebită studiului Limbii și literaturii române, drept pentru care îmbogățește fondul de carte al bibliotecii școlii cu un număr considerabil de opere ale scriitorilor români. Activitatea de la catedră îl descoperă și ca un pedagog desăvârșit preocupat de îmbunătățirea metodelor de predare a disciplinei și a mijloacelor de învățământ. Începând cu anul 1918-1919 continuă publicarea Anuarelor până la retragerea sa din funcția de rector, făcând din ele o oglindă a vieții școlare arădene în complexitatea ei. Din 1918 este numit director la Institutului Teologic-Pedagogic din Arad, iar din 1927, odată cu ridicarea Institutului la rangul de academie teologică, va deveni primul ei rector. În această demnitate va sta până la pensionare, 1 octombrie 1938.
Pe lângă activitatea didactică de la catedra Institutului, între anii 1902-1904 va preda Religia elevilor ortodocși români de la Școala de arte și meserii și de la Școala ucenicilor meseriași și negustori. În anul școlar 1901-1902 predă Istoria la Școala superioară de fete, iar între anii 1904-1917 predă Religia la Liceul de stat din Arad și la Școala comercială din Arad.
Activitatea administrativ-bisericească și cultural-național: a fost asesor consistorial, membru al Adunării eparhiale și consilier onorific al Consiliului eparhial, fiind un sfetnic de încredere al episcopului Ioan I. Papp. De asemenea, a fost primul președinte al Asociațiilor profesorilor secundari, secția Arad; membru fondator al asociației Reuniunii învățătorilor de la școlile poporale arădene; președinte al despărțământului arădean al Astrei. Ține numeroase conferințe și șezători culturale, organizează nenumărate serbări cu caracter național, animând atmosfera socială, culturală și națională a românilor din Arad înainte de Marea Unire. Face parte din delegația de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 ca reprezentant al Institutului Teologic-Pedagogic din Arad, în adunarea plebiscitară.
Activitatea istoriografică și publicistică: prin operele și studiile publicate se remarcă ca un istoric bisericesc de mare anvergură, cu contribuții esențiale la dezvoltarea istoriografiei românești și la istoria învățământului pedagogic. Publică peste 40 de studii și articole în periodicele vremii, fiind totodată și un colaborator al revistelor Societatea de mâine, de la Cluj, Revista Institutului Social Banat-Crișana, iar după reapariția ziarului Românul (8 noiembrie 1918) face parte din colectivul de redacție. În perioada anilor 1917-1921 este redactor responsabil al revistei Biserica și Școala, iar între 1905-1919 și 1921-1923 redactor al Calendarului Diecezan. Rămâne în istoria învățământului teologic și pedagogic arădean și național prin celebra monografie publicată la centenarul Institutului de Teologie (1922), impunătoare prin formă și conținut, neîntrecută până astăzi, una din monografiile cele mai bine realizate ale istoriografiei bisericești și pedagogice românești. Lucrarea s-a bucurat de premiul „Năsturel” al Academiei Române.
Cărți publicate: Institutul pedagogic gr. or. rom. Arad. Cei dintâi ani din trecutul și viața Preparandiei (Școlii normale) gr. or. române din Arad, Arad, 1912, (în colaborare cu profesorul Avram Sădeanu); Istoria Școalei Normale (Preparandiei) și a Institutului teologic ortodox-român din Arad, Arad, 1922; Monografia familiei Mocioni, București, 1939.
Distincții: Ordinul Coroana României în grad de ofițer.
Se stinge din viață în ziua de 14 august 1940, la vârsta de 67 de ani, în urma unei boli incurabile, fiind înhumat în cimitirul „Eternitatea” din Arad” (vezi, Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, Lect. Univ. Dr. Marcel Tang, Învățământul teologic ortodox din Arad. Itinerar. Forme. Perspective, Editura Arhiepiscopiei Aradului, Arad, 2016, pp. 129-139).
Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang