Părintele Prof. Nicandru Cuțaru a trecut la cele veșnice în ziua de 4 iunie 2023, la Praznicul Rusaliilor.
Mai jos redăm integral acest mesaj.
Părintele Nicandru Cuțaru, paternitate duhovnicească și continuitate în credința și slujirea Bisericii
În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El (Ioan 7, 37-39).
Înaltpreasfinția Voastră,
Preasfinția Voastră,
Distinsă și îndurerată familie,
Preacuvioși și Preonorați Părinți Profesori,
Preacucernici Părinți,
Iubiți creștini,
În dimineața Rusaliilor, în duminica a 8-a după Sfintele Paști, când Biserica se pregătește de praznic, de împlinirea proorociilor, de întâmpinarea Paracletului, de doxologia Treimii, părintele Nicandru a urmat chemarea cea de sus: „Dacă însetează cineva să vină la Mine și să bea”.
Într-adevăr, în ziua cea din urma, în ziua cea mare a praznicului, când Biserica, descoperind vremurile eshatologice, prăznuiește întemeierea ei, ca așezământ al mântuirii în istorie, părintele Nicandru trece în latura cerească a Bisericii, în latura celor vii.
Plecarea lui în zi de mare praznic este semnul unei mari iubiri pe care Dumnezeu o așază cu taină în inimile familiei și a celor care l-am cunoscut, ca o nădejde în împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu față de slujitorii Săi.
În duminica a 8-a după Înviere, când sobornicește ne este descoperita taina zilei a 8-a, lumina neînserată și destinația finală a omului și lumii, în această zi a împlinirii făgăduințelor, părintele Nicandru face experiența propriului Paște, trecerea lui, în Hristos Paștele nostru, urcă treptele Împărăției dimpreună cu toți cei care au crezut, împlinit și mărturisit pe Iisus Hristos.
În aceste zile ale prăznuirii, trei comunități tainic înrudite, sunt așezate în răscruci de simțăminte, de încercări, de lacrimi și de nădejdi: comunitatea familiei pe care a temeluit-o cu multă credință în viața Bisericii și a mărturisirii; comunitatea Bisericii din Arad-Gai, dimpreună cu acele parohii în care părintele Nicandru a așezat pe Hristos în inimile oamenilor și comunitatea academică a Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, pe care a slujit-o cu devotament, dragoste și abnegație aproape două decenii. În linia duhovnicilor care au slujit învățământul teolog arădean – Petru Deheleanu, Benedict Ghius, Tudor Demian – se înscrie cu demnitate părintele Nicandru Cuțaru. Școlit în duhul și structurile formative ale profesorilor de altădată de la Școlile Teologice din Caransebeș și Sibiu, cu o impresionantă expertiză pastorală, misionară și duhovnicească, în vremuri de reconstrucție a învățământului teologic arădean, de multiple provocări pastorale și duhovnicești pentru studenții teologi, catedra de Formare duhovnicească a constituit pentru părintele Nicandru un veritabil laborator al Învierii multora dintre tinerii teologi. Cu o pregătire temeinică, cu o viziune pastorală riguroasă, cu mult discernământ și simț al comunității, indispensabil oricărui preot care intră într-o parohie, părintele Nicandru a ctitorit multe suflete și multe vieți, așa încât putem vorbi despre o paternitate duhovnicească prezentă și azi în Facultatea de Teologie si în multe parohii ale Arhiepiscopiei Aradului și Patriarhiei Romane.
Despre părintele Nicandru, nu putem să vorbim doar la trecut, ci și la prezent și viitor, întrucât sămânța semănată de el, aduce și va aduce roade în lucrarea tainică a multor preoți și creștini iubitori de Hristos. Deci, nu doar paternitate duhovniceasca și academică, ci și continuitate în credința și slujirea Bisericii, prin lucrarea multor ucenici pe care i-a îndrumat si i-a format. Deși părinte duhovnicesc al multor fiii, părintele Nicandru lasă urme de neșters în conștiința noastră și în cea a comunității academice, teologice și bisericești arădene, mai ales prin fiul său, părintele profesor Caius, crescut și educat în puternicele și frumoasele deprinderi creștine, un model fără echivoc în viața de familie, în viața Bisericii și în ceea ce înseamnă înălțimile Teologiei. Nu pleacă oricum, ci oferind Bisericii și Teologiei, inimă din inima lui, gând din gândul lui, jertfă din jertfa lui, dor din dorul lui după Dumnezeu.
Chipul său rămâne nu doar în galeria ierarhilor și profesorilor de Teologie de altădată, ci în sufletele noastre, ale celor ce l-am cunoscut în slujirea catedrei universitare și a Bisericii. Rămâne în imaginea rugăciunilor de dimineață și de seară, a Liturghiilor, a practicii din strană și din altar, a cursurilor despre spiritualitatea Răsăritului creștin. Toate dau mărturie în inimile noastre, cu putere de testament, despre o viată de preot exemplară în slujirea Bisericii, Facultății de Teologie și a Familiei.
În zi de mare praznic, părintele Nicandru a fost chemat în Biserica de sus pentru a se împărtăși, după credința mărturisită zeci de ani sub vremi, din izvorul vieții, al nestricăciunii și al bucuriilor neîmbătrânitoare. Noi, îl însoțim cu rugăciunile, gândurile, lacrimile și nădejdile Bisericii, pe cărările veșniciei, și îl numim cu adevărat părinte duhovnicesc al multora dintre noi.
De aceea, din partea corpului profesoral al Facultății de Teologie și al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, exprimăm recunoștință părintelui Nicandru pentru întreaga slujire duhovnicească și academică, condoleanțe doamnei preotese, dragostea și compasiunea creștină față de bunul nostru coleg, părintele Caius, împreună cu distinsa familie, rugând pe Dumnezeu să-i facă parte, părintelui duhovnic al Facultății noastre și al multora dintre dumneavoastră, de comuniunea Sfinților, de lumina Învierii lui Hristos și de Împărăția Preasfintei Treimi.
Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja