Apropierea sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos aduce, an de an, prilej de bucurie pentru arădeni prin aceea că, de peste un sfert de veac, vestea minunată a Nașterii Pruncului Sfânt este adusă, cu măiestrie muzicală îndelung pregătită, de corurile Facultății de Teologie Ortodoxă ”Ilarion V. Felea” a Universității ”Aurel Vlaicu” din Arad.
Și anul acesta, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, cele două coruri ale instituției academice amintite: corul bărbătesc Atanasie Lipovan și corul mixt au susținut un recital de colinde în sala Regele Ferdinand a Primăriei, sub genericul amintit mai sus.
Dintre oficialitățile de marcă invitate amintim aici prezența reprezentaților autorităților și instituțiilor locale, cum sunt: domnul Iustin Cionca, Președintele Consiliului Județean Arad, delegați ai domnului Gheorghe Falcă, Primarul Municipiului Arad, distinsele doamne Prof. Univ. Dr. Ramona Lile și Prof. Univ. Dr. Coralia Cotoraci, Rectori ai Universității „Aurel Vlaicu”, respectiv Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, decani ai Facultăților din Universitatea „Aurel Vlaicu”, consilieri eparhiali, profesorii și ostenitorii Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad.
La inițiativa Părintelui decan, Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, deschiderea și prezentarea concertului a fost făcută de PC Pr. drd. Sandu Vlad-Sergiu de la Parohia Firiteaz, Protopopiatul Arad.
În frumoasa sa alocuțiune, Preacucernicia sa a evidențiat câteva aspecte importante ale teologiei și tradiției colindatului: „Perioada în care ne aflăm acum, cea a postului, a fost instituită de către Biserica noastră străbună, ca pregătire pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului sau a Crăciunului, pentru a avea în sufletele noastre spațiu și timp pentru primirea Celui care este mai presus decât acestea, Iisus Hristos Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni. Slujbele liturgice și textele biblice care se citesc în această perioadă vorbesc despre pregătirea omenirii, prin strămoșii, profeții și drepții Vechiului Testament, ca să primească pe Fiul lui Dumnezeu „Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om”, cum frumos mărturisim în Simbolul de credință.
Bogăția teologică și spirituală a textelor liturgice din Postul Crăciunului și din ziua Sărbătorii Nașterii Mântuitorului Hristos vine din Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii care au meditat îndelung și profund la taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni arătată nouă prin Întruparea și Nașterea Fiului Său, Cel ce S-a făcut Om din iubire pentru oameni, S-a smerit pe Sine, ca să ne înalțe pe noi la viața și slava veșnică.
Inspirate din această bogăție a cântărilor liturgice bisericești, colindele sunt expresia cea mai vie a culturii teologice și duhovnicești populare a românului creștin ortodox. Ele sunt un memorial și o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite în biserică. Sunt ecou și rodire a slujbei și sfințeniei Bisericii în sate și orașe, în casele creștinilor, întrucât inimile credincioșilor au devenit biserici, peșteri din Betleem transformate în sălașuri primitoare pentru cer, case de oaspeți în care Pruncul este preamărit de magi înțelepți!
Colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune, pentru că persoanele care le cântă: copiii, tinerii sau vârstnicii reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Nașterea Mântuitorului Hristos în Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Colindele se cântă în cor, în comuniune, și pentru că ele reprezintă credința Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi.
Dar colindele se cântă în cor nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci și în cor cu strămoșii, cu generațiile trecute. „Azi cu strămoșii cânt în cor colindul sfânt și bun, /Tot moș era și-n vremea lor bătrânul Moș Crăciun”.
Cu alte cuvinte, colindele sunt deodată eveniment contemporan, nou, dar și tradiție veche.
Colindele sunt statornicie și prospețime. Ele reprezintă legătura vie a credinței Bisericii și a iubirii ei față de Hristos-Domnul, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu Cel veșnic Care S-a făcut Om.
În același timp, Colindele au darul de a revigora în Biserica lui Hristos conștiința misionară, întrucât misiunea de a vesti iubirea lui Dumnezeu prin cuvânt și faptă este o vocație a tuturor creștinilor.
În colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu – Copilul, cu Pruncul Iisus, Cel ce este „mititel înfășețel în scutec de bumbăcel”. Apropierea maximă a lui Dumnezeu de oameni, prin Întruparea Fiului veșnic, îi face pe aceștia să se apropie de Dumnezeu. În colinde se cântă taina lui Dumnezeu Care coboară din ceruri și vine pe pământ, Se naște din Fecioară într-o peșteră, pentru că Dumnezeu dorește să sfințească și să mântuiască lumea (umanitatea și natura) din interiorul ei, cu acordul libertății ei. Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului, Se sălășluiește între oameni. El vine la noi, pe pământ, în casa și sufletul nostru, pentru ca noi să putem intra în casa cea cu multe locașuri a Tatălui din ceruri, așa după cum ne spune Mântuitorul când zice „în casa Tatălui Meu multe locașuri sunt” (Ioan 14, 2).
Colindul românesc a fost și va rămâne pentru totdeauna o sursă de trăire intensă, de bucurie deplină a sufletelor noastre, adunate în jurul Pruncului Iisus, Cel Care din Fecioară S-a născut pentru noi și pentru a noastră mântuire. Melodicitatea și exuberanța acestei muzici, simplitatea ei, candoarea redării în discursul muzical și delicatețea expresiei textului contribuie din plin la farmecul inconfundabil caracteristic colindelor religioase românești”.
Recitalul corului bărbătesc, condus de PC Arhid. Asist. Univ. Drd. Tiberiu Ardelean a cuprins următoarele piese: „Liniște” – Gheorghe Danga; „Bună dimineața” – Gheorghe Danga; „Mare minune” – Gheorghe Cucu (dirijor: Rafael Pop – student în anul IV); „Sus în casa lui Crăciun” – Gheorghe Șoima; „Doamne a Tale cuvinte” – Vasile Ștefu (dirijor: Andrei Dimitriu – student, anul III); „O ce veste minunată” – Gheorghe Dima; „La Betleem” – Constantin Drăgușin; „Somnul lui Iisus” – Francois Gevaert; „Leru-i ler” – Gabriel Popescu (solist: Ștefan Muț, student anul II); „Plugușorul” – Maxim Vasiliu (dirijor: Prof. Marius Lăscoiu-Martin – masterand, anul II).
A urmat corul mixt, condus de maestrul Conf. Univ. Dr. Mircea Buta, în repertoriul lor regăsindu-se următoarele piese: „Colinda Judelui” și „Ia ieşiţi boieri afară” – Marin Dârvă; „Când s-a născut Domnul Sfânt” – Marius Cuteanu; „Domnul Iisus Hristos” – Timotei Popovici; „Colind” – versuri Vasile Voiculescu, prelucrare M. Buta; „Floricica” – Francisc Hubic, solo – Daria Ardelean; „La Vifleem colo-n jos” – Nicolae Lungu; „Praznic luminos” – Timotei Popovici; „Sfânt locaş” (Silent night) – mel. tradiţională, prelucare și armonizare: M. Buta; „Concert de Crăciun – (Magii de la răsărit)” – Ion Runcu, solist: drd. Sorin Săplăcan și un diptic: „Ziurel de zi” (Tiberiu Brediceanu) și „Colindiţa” – Vasile Spătărelu.
Aplauzele publicului spectator au venit să înnobileze o prezentare de excepție, evidențiind astfel o seară specială de pregătire a marelui Praznic și a noului an.
În răsunetul imnului arhieresc, ÎPS Arhiepiscop Timotei a binecuvântat pe cei prezenți și, mulțumind corurilor, a urat cele de cuviință tuturor, spre sănătate și împliniri.
Pr. Lect. Univ. Dr. Filip Albu